Din vis...

Iubitul meu cu ochii blanzi
Scursi ca rasina din poveste
Care, de ani, mi-au picurat in gand,
Chiar daca lumea noastra nu mai este...

O mare mi s-a strans in suflet
La fel de grea ca mierea de pin,
Pe care cea de zi cu zi uitare
M-a ajutat pan' acum sa o tin.

Era prea nemarginita ca sa pot sa o vad
Si prea melodioasa ca sa pot s-o aud
Cand cu bratele ei vascoase si dulci
Ma tragea spre un dor nestiut...

Imi tineam in mod curent rasuflarea
Si nu-mi dadeam seama de ce,
Pierduta pe alte taramuri
Unde nici un cunoscut nu mai e...

Pana cand, intr-o noapte,
Purtat de umbre, de ceata si gol,
Mi-ai aparut, din visele sparte,
Pe perna sifonata pasindu-mi domol...

Anevoie intorcandu-mi, de pe o parte pe alta,
Mierea pe care-o adunasem in minte,
Inotam prin rasini, intre veghe si somn,
Sarutandu-te adanc si fierbinte...

Valuri de sange imi bateau in tample
Ca mareele in peretii-unui vas,
Spargandu-se in bucati de aduceri aminte
Ce ma obligau incet sa te las.

Inima mare imi pulsa cu greu,
Atat de plina de tine,
Cautand intr-o fisura de zori
Ceva mai usor la care sa se-nchine;

Am deschis ochii mari
Ca doua ecluze
Si tot ce era-n ea s-a revarsat
In aceste cuvinte confuze.

-d-lui Alin T.
01.01.2014

Statuia fara Aripi

Eu sunt statuia fara aripi
Prinsa-n suruburi de banca pe care-am cautat-o atat, pentru tine;

Ca un con deschis, de sub merii sihastri,
Cerul ridica albastrul spre astri
Iar tu, urcandu-ma incet pe pilastri
Inca mai vorbesti pentru mine.

Primavara isi scutura florile de gheata
Pe corpul meu compact;
Prin crapaturi te vad iar in fatza
Ochii verzi, cu cristalinele tulburate-n culori,
Si sprancenele cu siluete de spada
Ma pun din nou la adapostul lor.

Doua mere se rostogolesc
Crescute din muschiul care ma-mparte in inimi;
Tu, poftind, ca pe petale le mangai,
In causul palmelor, cu foame le iei,
Intre buze le prinzi si le gusti pan' la plasma,
Siropul prelins din inceput de durere
Cu nesat il storci si il bei.

Cu dintii stralucitori ca de marmuri
Le musti incet si bumbii li-i sugi,
Cu degetele prinse de ei, catre tine ma tragi,
Le strangi cu putere in maini si bumbii cu limba-i rotesti,
Din piatra, in carne vie din nou ma prefaci
Si mintea, in cer, cu presiune mi-o urci.

Deschid ochii plansi si ma scol de pe banca
Tu n-ai fost aici, doar trecatori ce se uita la mine;
Trupul meu de piatra nu mai are fiori
Tramvaiul ma duce pe drumul stiut,
Cladiri imi vorbesc, pe rand, despre tine.

Ajung in camera mea, cu stomacul spasmodic si gol
Incerc sa ma dezbrac, dar hainele zgarie si dor
Imi privesc furtuna de sub ochi, in oglinda,
Si fatza, in palme, de realitati mi-o pun la adapost
Pe merele pulsande vad pete ca doua ventuze-
Niste hartzi rosii, difuze
Ce-mi dau senzatii confuze...

Cu viteza nervului incep inconstient sa ma mint,
Dorinta-mi radiaza in pantec;
Din amintiri, in ochii deschisi imi tresari iar, cu alint,
Si ma intreb: Ce-o fi fost?...

- d-lui Julian Aur
09.03.2012

Din Pamant

Metroul e gol fara tine
Lumea mi se-nghesuie-n tample;
Atarnand de barele nervilor mei,
Electric, ma descarca prin şine.

Violata-n fiecare dimineata,
Pentru o ora pe seara traiesc
Cu fardul pus pe sentimente ce ma depasesc,
Ma rog sa-mi iesi iar in fatza.

Sub sinele scrasnind, uleios sa ne scurgem,
Ca doua picaturi de apa cereasca
Nici o camera de luat vederi sa nu ne mai gaseasca
Cand cu ingeri ne ungem.

De felinarele vii, legate cu sarma,
Suspendati ca doua pasari oarbe
Sa invatam reciproc a ne soarbe,
Inhaland intunecimea diurna.

Sub firele prinse-n perete
Cu degetele mele
Ca niste clipsuri inclestate de placere,
Din brate sa-mi impletesti o colivie pe spate.

Sa ma iei de dorinti ca de-un maner
Si sa ma plimbi prin tunelul creierului tau,
Sa-mi spui cate variante are Dumnezeu
...De ce strigatele-n gat ti se opresc? Cand eu...
Din Pamant, crescand in voci, de dragul tau,
Ca Luna-n vazul tuturor tasnesc...

- d-lui Julian Aur
12.03.2012

Balta Alba

The offish C of yesterday
Raised the wanton O of today-
Laced combination of modernism and ancientry-
A joint venture of human whispers
Silenced like the dying plankton
By the saint lake that holds the birth and the mashing rights
Of our transient joy.

The silence is everywhere;
Since fish don’t need to mimic, nor practice its ways
In a world where telepathy feels jelly and cold,
Where the silver rain that washes out the arched bridge above
Is devoid of meanings...

A plain of sand is our hut,
The order of magnitude of its room
Depicting an ocean with round, wide corners,
Where dissolved feelings flood every window,
Pure like hermetical crystals unable to murmur or shout like lovers,
Sheltered by the water surface which mirrors the upper life
Where the blue air kills...

- to Mr. Teodor I A
26.02.2013

as a response to:

"I Like to Live With Hermits" -- by Nicholas Samaras

Let me practice silence with you.

You have an extra room in your hut
and a wooden balcony overlooking a ravine of moonlight.

I can sleep in this bare corner, on the floor-planks
with a blanket and a stone for a pillow.

We can work on our separate projects in each other’s shadow.

Let us develop telepathy, and I will hand you pepper for your soup
without looking up.
We could chant together only in Vespers, and separate
afterward into the gloom.

Let me sit on this rickety balcony, while silver rain falls, the blue air
gone wispy with another century.

Let me live in this corner and you won’t notice me.

Let me be the ghost with eyes, tonsured with the wordless.

Let me practice stillness with you.

Neither of us here.

Ecranul

Aveam in proiect sa scriu cate o poezie
Pentru fiecare unghi in care, indirect, ma privesti
Din tablourile fara de cuvant
Ajunse in camera mea
Prin ecranul nesters de ani de neglijenta sociala.

Nu stiu daca pana acum am trait intr-o boala
Sau daca boala e de fapt acest sentiment meschin
Pentru naframa de culori ce a fost crosetata
Din bucati de lumina scapate de o ursitoare
Pe fruntea ta, in prima dimineata.

Nu stiu daca, la modul clasic, imi pasa de tine,
Daca as vrea sa iti adulmec animalic singuratatea,
Sau daca prefer sa stau aici, depanandu-mi nedumerirea,
Lipita cu tampla de tablourile tale
Care ma poarta cu ele in mai multe lumi decat
Am putea impreuna vizita vreodata.

-d-lui Teodor I A
10.02.2013

Clownul Autocreditat

Pseudocreat
Pictand de dupa umbra
O agresivitate sumbra
Cu par lung si mat...

...Prins in universul lui impaunat cu dare de sange
Ca lumina dulce, captiva in nori aramii
Si mainile-nclestate in sulfet
Ca intr-un cos cu mere aurii,
Ratacit intr-un costum bicolor,
Rece si crud de-ametitor
Ca iarba pe care-acum o tin, cu capul, in maini...
Cu iz de muguri de par smuls de dor sau la betie

El se preface ca nu e,
Ce e-altceva,
Ca nu stie...

-d-lui Teodor I A
18.01.2013

The only true Light

Close your eyes and sip;
The analgesic will release the angel again…
Rooftops wave their concrete slabs at your will
Indefinite time flies away one by one its traces of real…
Chemical thrill…
…Deceitful harp
Modulating in a silent plasticine cup
The inexistent contour of your most beloved man…

A bastille with arched windows and valets now rests in your palms
Holding the sooth obsession behind the bars of your arms
Dark eely eyebrows and royal vacillating face features
Get sunken in the whirlpool of your ill natures
Your mind slips with the flow
Beating in the blood, in the spider net of the ancestral Arrow…

Your definition is gone; unstrung, you’re just standing alone
Fighting love with love, pieces of you, all in one…
Iconic symbols hijacking the placid path of your way
Burn kaleidoscopically in your iris array…
…Sweet state of dreamy void… passive stray…

Inflamed viaducts of the heart ecstatically donate their white
In the wine stream that stealthily vaporized one more night…
Delusive alcoholic line of sight…
Psychotic delight…
Which senses should be blamed because you lie with the only true light
Filling the vacuum with self-induced emotional art?…

-to Finn Vine
-30 September 2006-

Jack Strify (Acronym)

Jewels in your shadows
Alternating in my visions...
Countless glitter stars
Kneeling down to you like the oceans...

...Subdued by your attraction force
That binds the future to the past,
Replacing wounds with delusions
In a chain of chemical confusions:
Flickering senzations connected to your eyes
Youthful and skylike magnifying their size...

- to Jack Strify
02.01.2013

Inspired by: