E primavara-n cimitir

E primavara, cica,
Iar eu ma plimb, uitata de peste iarna,
Ca o limba de zapada topita,
Prin cimitirul insorit.
Ma uit la mormintele celor care au murit
Si apa vie-mi curge din ochi si din gura, sfintita.

Doamne... De ai mai fi aici macar o singura data,
In umbra crucilor, pe buchete vestede de flori sa te iubesc,
Pe cap sa-mi pui coroanele mortilor,
Clopotul bisericii sa ne ingane gemetele prinse cu aripi de inaltimile norilor
Si preotii orbi sa ne cante din instinct, nu din carte.

Prin iarba proaspat crescuta din vietile care s-au dus
Sa alergam tinandu-ne de mainile necunoscatoare de pacat,
Unul altuia, in genuchi, sorbindu-ne ochii,
Sa ne-nchinam sufletul curat
Si sa-mplinim ceea ce astrii din morminte
N-au mai apucat...


- d-lui Julian Aur
16.03.2012