Era cald acolo si ma tineam cu usurinta pe picioare;
Nu trebuia sa urzesc panze si nici nu trebuia sa ma cobor prea mult.
Nimeni nu-mi perfora venele si nici nu ma lua cu forta in laborator.
Celelalte insecte, pe care le vedeam de sus,
Imi pareau amuzant de plate si mici...;
Aveam senzatia ca le puteam cuprinde de acolo pe toate odata,
Ca le puteam inghiti dintr-un gest, ca sa nu le mai aud zbaterea ilogica a aripilor.
Vedeam de acolo, de pe tine, razand,
Eprubetele sparte, curgand vesnic in pamant printr-un canal cu amintiri derizorii;
Te cuprindeam cu picioarele, cu mainile, cu parul, inchinandu-ti crucile,
Ca sa-mi fie din nou liniste, sa-mi fie din nou pace, sa-mi aflu din nou natura.
Dar, intr-o zi, prin ochelarii de plastic m-ai vazut.
Eram doar ceva urat si negru pe halatul tau de zapada-
Un bob umed, lipicios, ce te-a umplut de spaima si scarba,
O boala venerica, o buba depravata manjindu-ti sticla din imagini.
Fara reflectii, fara a te gandi la sensul meu de a ma ascunde in tine,
Pe obrajii incinsi m-ai plesnit cu buricele degetelor
Aruncandu-ma de pe halatul tau alb
In eprubeta cu sange.
-d-lui F.
03.12.2010
No comments:
Post a Comment