Insomnie

Ieri m-am culcat intr-un pat cu gratii,
Visat pe-o latura prea stramta ca sa pot iesi cumva.
Cearceaful era plin de pastile si de alcool scarbos
In care transpiram rece,
Cu toate cheile adevarului atarnate deasupra mea
Ca jucariile unui copil,
Prea sus ca sa le pot ajunge;

Totul imi era luat, mai putin mintile
Cu care am reusit in doar cateva ore ramase sa te desenez,
Uitandu-te la mine printr-un pahar
Din care curgea, spart, vin rosu...

Stiam ca nu ai voie sa bei
Sau ca nu-ti place;
Nu te stiam bine,
De fapt nu te stiam deloc,
De aia l-am baut eu si pentru tine
Cu tot cu cioburi, cu tot cu dulceata, cu tot cu buchet,
In rugaciuni pe care nu eu le rosteam
Ci altcineva, strangandu-mi ratiunea in palme.

M-am taiat de la glezne in sus
Si mi-a curs sange toata noaptea, din somn,
Sange singur, sange fierbinte, sange dorind
Cu care te-am invelit, cald,
Ca pe un copil fara adapost
Ce statea cuibarit acolo
Intr-un brat al mintii mele.

Nu stiam daca ai aur pe degete,
Nu stiam daca ai fericire sau daca ti-o doresti
Ci doar in dezordine valuri mi se involburau in gand
Depasindu-mi zilele si infruntand ingrijorarea,
Pe strazile inundate ale visului meu
Tu erai eu si eu eram marea...

Marea Neagra, ca o regina prea-albastra,
Decisa, atotputernica si maiastra
Care crestea mult prea mult in corole
Ca o lumina venita prea devreme din ceruri
Sa ne sfarseasca, sa ne sculpteze, sa ne defineasca...

Si tocmai cand incepusem sa simt cine sunt
A venit o noua dimineata cu guri alterate
Ce flecareau sordid in metrou
Despre oportunitati, afaceri si rate.

Atat de mult as fi vrut sa te mai tin asa,
Dar incet simteam cum mi te resorbeai printre degete
Ca apa printre radacinile unui copac
Instrainat in natura lui verde
In care nu ma puteam plimba cu adevarat
Decat ca printr-un parc fara cuvinte...

- d-lui F.
24.11.2010