Paharul de plastic

Dupa ce pleci

Norii se inchid in urma ta,
Monitoarele adormite miros a portocala
Reflectand caractere cu acelasi destin
Ce-agonisesc incercanat cate un strain
Si o ora suplimentara.

De pe tampla topita in pauza de masa
Ochii-mi aluneca pe biroul tau relativ ordonat
Si se rostogolesc sarutand buza paharului de plastic
Pe care, gol,
Ezitant si domol,
Tu nu l-ai aruncat.

Mana mi-e prea lasha ca sa il ating,
Amintirea prea dulce ca din ganduri sa vreau sa il sting;
Supta in volburi de-ndragostire si frig
Il chem sa isi reverse atingerea de peste zi,
Sa mi-o infrunzeasca bogat, alb si malformat pe sub pulover
Ca pe un inger cu 50 de aripi
Batand atat de inalt cat pot suporta
La fiecare tresarire de inima.

~lui Radu Neagu - 28.11.2007