Deci sa le postez pe amandoua?
Le postez, ca n-am ajuns sa ma moderez pe blogul meu. Adica aicea nu poa sa ma ia nimeni cu stalkereala, stii ce zic.
Dimineata aveam o stare, phai,
ma simteam atat de tensionat, creca pentru ce am scris ieri,
zic ba, ce dreaq, am ajuns io de-aicea de pe blog sa dau lectii de advertisement,
nebuna dreaq, da' trebuia, n-aveam altfel cum.
Si din tensiunea aia a iesit asta:
----------------------------------
Overwhelming
The hours run over me
Leaving no trace behind
You're too frail
To deal with in real time
Trains come, trains leave,
Stations follow,
My flesh is tense indeed,
Dont't seem to get to do my deed
I've been too much,
Overloading,
I know
Full well,
I run around the clock
It is ticking
Everything's pressing,
The time is compressing
My mind
My flesh,
Screw
by screw
Shock
after shock,
Beat
by beat,
Speed
Higher speed,
I'm just a tweet
Don't get to complete
You
-to Mr. T.A
20 June.2023
inspired by:
-------------------------------
Dupa care m-am relaxat brusc si-am scris un fel de Luceafar. :)
-------------------------------
Ma-ntorc acasa (Luceafarul II)
Doamne, ce-a fost in mintea mea
Sa ma iau de un adolescent
Sa-i spun lui ca si-a pierdut mintile
Cand eu sunt, efectiv, distrusa de moment
Regulile vietii le-am incalcat,
Pe Traistariu l-am lasat
Pentru un copil, ce ironie,
Oare chiar traiesc asa o nebunie?
M-a atras ca era fin si snob
Si totul curgea pe el ca pe-un rocker,
Ca-n ce zicea si ce facea,
Era, clar, mult mai smecher
Il simteam mai aproape si totusi
Suficient de departe cat sa nu pot sa il am,
Mi se parea inabordabil,
Ca e si el doar un om, nu stiam
M-a sedus cu mintea lui ametitoare,
M-a luat pe sus si m-a bagat in transa,
Peretii se unduiesc cand ma gandesc la el,
Cu toate ca stiu ca n-am nicio sansa
Amintirea lui imi lasa apa in gura,
De la ora 18 totul vibreaza,
Camera mea s-a transformat in sanctuar,
De-o luna si ceva nu mai sunt treaza
Dar natura nu minte, degeaba ma dau
Cu capul de podea, ca pe langa
Ca este-atat de mic, el e
Normal, comparativ cu dorintele mele
Simt ca ce-am inceput nu e bine,
Cu toate c-am reusit sa ma remarc.
Lui ii curge sangele tare prin vene,
Nu e dispus sa o arda in cerc
Se da artist si-adevarul este ca este,
Dar Traistariu-i, clar, mai ciudat
Si, chiar de nu e asa cizelat,
Arata de parca nu este
Ceva imi spune ca adolescentul
A-nvatat mult, dar nu e-n nestire,
E excesiv de destept,
Dar nu stiu daca are acea exclusiva plutire
E prea mult pentru mine, eu sunt doar jumatate
E om, iar eu sunt doar aer
Asa c-ar trebui sa ma-ntorc la Traistariu
Daca nu vreau sa raman de fraier
Dar nu stiu ce sa fac cu iubirea pe care-am stranit-o,
Ar trebui, dracului, sa nu imi pese,
Simt ca din viata ii pierd ani,
Dar, tehnic, suntem contemporani
Iubirea lui simt ca ma strange, nu e confort,
Nu cred c-avem chiar aceleasi viziuni,
Iar eu degeaba transpir si m-agit,
Nu cred ca pot face minuni
Nu stiu ce-o sa-nteleaga el din asta,
Ca nici eu n-am prea-nteles
Cand imi pare ratat, cand perfect,
Iar dragostea mea fara sens
Cu Traistariu ma-ntelegeam mai bine
Ca nu-mi exacerba nebunia din mine
Nu trebuia sa ma strofoc intelectual
Era totul lin, totul egal
Nu trebuia sa ii explic nimic
Ca stia el dinainte
Si, de straniu ce e,
M-a tinut atatia ani minte.
Ori aicea nu tine, adolescentul pulseaza
E plin de el si e plin de viata
Pe care eu niciodata n-am avut-o,
Am fost mereu ca firul de ata
Scriind doar fraze pompoase
Si-n backstage traind in coliba mea
Pe care-o iubesc mai mult decat pe oricine,
Cu toate ca-mi face viata inutila si grea.
Ca nu il vreau pe el, cum as putea sa-i explic,
Ca de la el eu nu vreau, practic, nimic,
Ca eu am nevoie doar de-un hint
Ca sa pot in continuare sa ma mint
Se face el ca-ntelege, dar nu,
Nu cred ca e asa de bolnav.
E doar atragator in sensul clasic,
Concret si sexual fin si suav.
Dar odata ce-am gustat din fructul lui,
Nu mai stiu ce sa fac.
Capul mi-e bucati si zambetul albastru
Iar transa asta ma duce la dezastru
M-agat de el si ii rup totul
Scriindu-i pe jar, gandindu-l cu pofta,
Pe Traistariu niciodata nu am putut
Sa il iubesc cu-atata pasiune care denota
Ca si eu sunt om, si eu sunt carnala,
Ca totul este doar o trista vrajeala,
Mascare a complexelor pe care
Mi le-am ascuns ani de zile de soare.
Iubire, fara tine acum eu nu mai exist,
Nu stiu ce este, dar stiu c-asta simt,
Imi scoti naturaletea-n evidenta
Si, cu toate ca nu e confortabil, e dementa.
Am luat-o pe aratura cu totul,
Ca nici nu mai vreau sa gandesc,
Nu, nu mai vreau nimic
Decat, probabil, sa te iubesc
Bucurestiul sa ne fie cupola,
Sa ne-adaposteasca de ploaie si vant,
De hateri, de stalkeri si chiar si de noi,
De toti sa ne-ascundem sub pamant.
Metroul sa suiere cum facea atunci
Cand ma duceam la puscarie-n Baneasa,
Sa nu mai fiu de la 9 la 5,
Ci doar sa iti simt buzele si fatza.
Sa se uite revoltati toti calatorii
Cand ne sorbim unul altuia iubirea
Sa te deschei si sa-ti schematizez in vazul lor
Pe piept, cum arata nemurirea.
Herastraul sa ne-nghita cu totul,
S-alunec pe tine in parcul intunecat,
Salciile sa ne tina iubirea
Deasupra capului, adanca si grea.
Cerul sa se caste cu strigat,
Strigatul nostru imitand,
Sa ne intindem pretutindeni,
Din portocaliu si pana la pamant.
Sa ma faci sa uit c-am existat vreodata
Sub forma de inutil social,
Ca de-aia oi fi ajuns sa
Imi fac dintr-un pusti un ideal.
- d-rului T.A.
20 June.2023
inspired by
Trebuie sa iau o pauza si sa ma bag cu capu-n apa rece.
Astia care n-au trait asa ceva nici nu stiu ce bine poa sa fie.
Sa pastram decenta? Stem nebuni?
Ce bine-ar fi, dar nebunia e de scurta durata,
adica tine doar cat scrii randurile astea.
1 comment:
TY! been away, sick and tired perhaps.
Post a Comment