Stau in fatza foii goale
Si-i zambesc din lacrima ce cade supta de pamant
De-ar putea ea sa-mi aduca orele,
Bataile pe care ei din mine-n fiecare zi le storc,
Iubirile care trec prin mine
Si niciodata nu se mai intorc,
Si sa ma faca doar atat:
Ceea ce sunt.
Dumnezeu mi-aluneca in palme
Ca un balon colorat de sapun
Iar eu, iubindu-va atat de mult,
Nu am drum, nu am timp, nu am ce sa va spun.
| Home | Fashion | Global Politics | The Black Sea | Poetry | Dance | Endocrinology | News | Comments |Contact| Archive | |
No comments:
Post a Comment